INFORMAŢII DESPRE CONDIŢIILE DESFĂŞURĂRII LICITAŢIILOR
Art. 431. – Executorul judecatoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie publica, vânzare directa si prin alte...
Bun venit !
- În foarte multe cazuri este necesar a se apela la constrîngerea debitorului, prin organele de executare silită, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Legiuitorul este obligat sa creeze un ansamblu de mijloace procedurale eficiente, care să facă posibilă realizarea efectiva a drepturilor prevazute într-un titlu executoriu. Care ar fi scopul procesului civil dacă în final, o hotarîre judecătorească sau un alt titlu executoriu nu ar putea fi pus în executare prin constrîngerea materială a debitorului? Ce s-ar întîmpla în cazul în care reclamantul, în urma unui şir de procese, pe parcursul mai multor ani, obţine cîştig de cauză, însa în realitate el nu are nici o modalitate legală de a constrînge pîrîtul să-şi execute obligaţiile stabilite prin hotarîre judecatorească? Iată întrebări la care răspunsul poate fi foarte uşor dedus, de aceea, executarea silită trebuie tratată cu foarte multa responsabilitate, întrucît doar în aceasta fază a procesului civil debitorul poate fi constrîns să-ţi îndeplinească efectiv obligaţiile.
- Potrivit art. 371 alin. (1) C. proc. civ., obligaţia stabilită printr-o hotarîre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Aşadar, executarea silită nu este obligatorie, însă ea este întotdeauna posibilă atunci cînd debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia stabilită în titlul executoriu. Importanţa executării silite rezidă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a statuat în repetate rînduri ca dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai pîna la pronunţarea hotarîrii, ci pînă la executarea acesteia, iar statul are obligaţia de “a se plia” unei hotărîri judecătoreşti pronuntate contra sa. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu şi lipsit de eficientă practică, dacă ordinea juridică internă a statului, care respectă preeminenţa dreptului, ar permite ca o hotarîre judecătorească sau un alt înscris ce constituie titlu executoriu să ramînă neexecutat în detrimentul unei părţi. Statul, în calitate de depozitar al forţei publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent şi să-l asiste pe creditor în executarea hotărîrii care îi este favorabilă. Asadar, dreptul la executarea unei hotarîri judecătoreşti este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiţie şi reclamă, prin natura sa, o reglementare din partea statului.
